Momlife: am mers la cumpărături. Singură! (1)

„Nici nu mai țin minte de când n-am mai fost la cumpărături” am gândit eu cu voce tare. Oare de ce? Pentru că din vară sunt mama de 2 ori, plus pandemie, plus lipsă de timp, plus „am de făcut lucruri mai importante”.

– Hai să ne organizăm şi să te duci singură să faci cumpărăturile. Ce zici? îmi sugerează soțul.

– Hmm…sună bine! răspund eu.

Buuun, planificăm marele eveniment pentru vineri seara, rezolvăm cine rămâne cu cei mici şi aştept cu nerăbdare mersul la…supermarket.

Caut prin dressing şi mă gândesc „oare cu ce să mă îmbrac?”. În ultima vreme am purtat numai haine de alăptare, acum ies fără bebe, deci pot purta haine normale. Yupeee! Aleg o rochie tricotată, mă machiez şi îmi aranjez părul (cât se poate în 5 minute)

Baiatul cel mare zdrăngăneşte o jucărie nouă în living. Jucăria are clapete, sunete, cântece şi el e mega entuziasmat, apasă pe toate butoanele. Abia îmi aud gândurile. Soțul îmi zice ceva şi nu aud. Whatever, eu urmează să ies. Sunt gata îmbrăcată, fetița plânge şi îşi bagă mâinile în gură.

– Cred ca vrea sa mănânce.

– Pai abia m-am îmbrăcat…mi-am luat rochia… zic eu.

– Ok, atunci vii mai repede, spune soțul neîncreazător.

– Nici vorbă…dă copilul încoace să-l alăptez! 

Şi aşa, aranjată, îmbracată, alăptez copilul. Se lipeşte de mine şi adoarme, mai că mă ia somnul şi pe mine. „Doar n-o sa dorm acum„ îmi zic. Pun copilul în pat, mă ridic repede şi ies din cameră. Peste 5 secunde bebe se trezeşte.

Soțul ma priveşte lung. 

– Good luck, dear, eu plec!

Îmi iau geaca, geanta şi dau să ies din casă. Stai, că am uitat să mă încalţ!

Ce-ar fi să-mi iau cizmele cu toc? Caut în dressing, acolo gasesc multe încălțări… totuşi unde sunt cizmele mele? 

„Oare când le-am purtat ultima oara? Sigur le-am pus aici!”

Scotocesc prin dressing şi scot o cizmă, apoi un adidas, apoi a doua cizmă. „Victorie, mă încalț şi plec!” mă gândesc eu. Fix atunci apare în fața uşii fiu-meu.

– Ce faci mami? Unde te duci?

– La cumpărături.

– Da? Vreeaau şi eu mami!

Oh my God! I-am spus deja de câteva zile că mă duc singură…

– De data asta merg singură. Îți aduci aminte că ți-am spus ieri şi azi-dimineață despre asta. În seara asta stai cu tati cât sunt eu plecată.

– Dar vreau şi euuuuu! Începe el să se smiorcăiască.

– O să-mi fie dor de tine, mami!

Offf…şi mă aplec să îl iau în brațe, să mă conectez cu el, să îi explic ce fac şi că mă întorc peste o oră sau două.

Atunci încep să-mi dea târcoale gânduri de genul ăsta: „doar nu plec până pe lună! Merg să cumpăr una-alta şi mă întorc. Când (Doamne-iartă-mă!) să ți se facă dor?”.

Respir adânc, să-mi calmez gândurile care o iau razna şi zic:

– Cred că ți se face dor de mine. O să plec şi mă întorc repede. Până atunci, poți să ieşi afară cu tati sau să te joci cu Lego

– Biiiine. Vreau să îmi aduci un avion, nişte gume şi…ciocolată şi…

Mă uit la ceas, deja e târziu şi încep să-mi pierd răbdarea. Nu mai am răbdare să negociez, să empatizez, vreau timpul meu! În urmă cu vreo câțiva ani, asta ar fi însemnat o ieşire în oraş, cu muzică relaxantă, discuții interesante. Acum…mă adaptez la situația actuală.

– O să cumpăr lucruri de care avem nevoie, zic eu şi mă încalț în grabă.

Deschid ușa şi aud:

– Iei gunoiul?

– Biiine, îl iau.

Şi gata, am plecat!

Pe scări îmi pun masca şi plec! Unde ziceam că mă duc? La magazin, nu contează, numai să merg singură. E aşa ciudat să merg pe stradă fără să împing un cărucior, să fiu cu ochii pe un copil care merge cu bicicleta sau să car un bebeluş în sistem.

Sursa foto: undplash.co

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s