Momlife: am mers la cumpărături. Singură! (2)

Fac o plimbare până la stația de taxi. Mă cam strânge o cizmă „aşa e dacă nu le-am mai purtat de mult” şi continui să merg. Apoi cealaltă mă roade la degete, dar merg mai departe.

Ajung la supermarket, iau coşul şi mă plimb printre rafturi. Mă gândesc să mă relaxez, să nu cad în capcana shoppingului emoțional, să cumpăr ce e nevoie.

După vreo oră şi ceva, mă duc la casa de marcat. Doamna scanează produsele şi eu mă pregătesc să le pun în plase. Reduce, reuse, recycle, vorba englezului. Îmi pregătisem plasele înainte să ies din casă, aşa că le caut în geantă…nu erau. „Oare le-am uitat acasă?” mă întreb eu şi văd că produsele mele erau înghesuite şi stivuite într-o grămadă mare.

Le pun în coş, casierița termină de scanat şi întreabă:

– Vreți şi o plasă?

– Nu… am în geantă, mai caut.

Apoi mă anunță cât am de plată şi eu caut portofelul în geantă. O dată, de două ori…

…nimic! Mă trec toate transpirațiile. ‘Dă Doamne să-l gasesc’ îmi zic. Şi scormonesc iar în geantă. Găsesc punga cu măşti, dezinfectantul, o sticlă cu apă, tocul de ochelari, o maşinuță, căştile mele încâlcite ca instalația de Crăciun, un stikeez, altă maşinuță, dar…portofelul nu e. Doamna de la casă se uită la mine pe deasupra ochelarilor. În spate e coadă. Caut în continuare şi încerc să zâmbesc, să detensionez puțin situația. Îmi dau seama că nu ajută la nimic, toți suntem ‘mascați’. Respir şi caut iar portofelul, de data asta mai încet. Nu e şi pace! Ce să fac acum? Mă trec transpirațiile, portofelul nu apare, e târziu…respir adânc şi îmi zic:

„Cum să fac să plătesc totuşi? Oare cum era plata cu telefonul? Din aplicație?”

Şi cand bag mâna în buzunar, după telefon. Atunci simt atingerea suavă, delicată şi salvatoare a…portofelului! Yeees, sunt salvată! Îmi vine să țopăi de bucurie lângă casa de marcat, totuşi mă abțin. Plătesc şi plec repede acasă, unde fetița mă aşteaptă plângând, băiatul mârâie că nu primeşte gume şi ciocolată înainte de culcare. Nevermind…

– Ai luat lapte? Mă întreabă soțul

Mă uit la el uimită.

– Ce lapte?

Era pe lista de cumpărături…

– N-am luat, n-am observat că era trecut pe listă, recunosc eu.

La urma urmelor, am reuşit să merg singură la cumpărături şi asta e important. Restul sunt doar detalii!

Seara, copiii adorm devreme. Eu n-am somn încă, stau pe canapea şi butonez telefonul. Îmi apare reminderul cu timpul petrecut pe telefon…cam mult. Îl las deoparte, chiar dacă aşa aş mai da scroll până mă apucă somnul…dar ştiu că asta nu mă ajută deloc.

Fără telefon, mă uit la tavan…e linişte şi nu-mi cere nimeni nimic. Aş avea lucruri de făcut, dar am învățat să am grijă şi de mine. Aşa zicea bunica „dacă tu n-ai grijă de tine, cine să aibă?” În cele câteva minute de linişte, îmi propun să fac ceva pentru mine. Iau crema Heat şi îmi masez spatele tensionat de la cărat bebeluşul de 7 kilograme. Crema relaxează muşchii, am folosit-o în sarcină, e ok şi în timpul alăptării. Crema se găseşte aici

Apoi îmi propun să mă gândesc la 3 lucruri bune care s-au întâmplat în ziua respectivă. Primul gând e „ce să meargă bine? Serios!” Apoi caut în continuare lucrurile bune până le găsesc, cu răbdare şi blândețe. Mă gândesc bine, îmi vin în minte lucrurile pe care nu le-am făcut, exersez în continuare să le găsesc pe cele bune. Nu am fost obişnuită să fac asta, e un obicei nou la care încă lucrez.

Sursa foto: unsplash.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s