La plimbare

Ştii zilele acelea în care copilul parcă e lipit de tine? Când abia reuşeşti să te furişezi la baie şi ai două opțiuni:

Varianta 1: iei copilul cu tine şi stai cu ochii pe el pentru că peria de curățat wc-ul e cel mai interesant lucru de pe planetă, marginea căzii i se pare delicioasă, iar un şlap care aşteaptă să fie spălat e foarte apetisant (toate astea pentru bebe, ok? Sau toddler, cum se spune acum).

Varianta 2: fugi repede la baie, închizi uşa şi rezolvi treaba cât se poate de repede, în plânsete de copil care se aud de lângă uşa băii.

Într-o astfel de zi, fetița a aruncat mâncarea pe jos, mi-a molfăit o pereche de căşti şi în timp ce o schimbam, a urlat de parcă o tăia cineva bucățele.

Nu era o zi bună de stat acasă, aşa că am schimbat planul…”hai să ieşim afară!”

Aş vrea să pot scrie aici „zis şi făcut” dar n-a fost deloc aşa. Schimbatul hainelor şi încălțatul s-au lăsat cu plâns, apoi copilul m-a apucat de picior şi se ținea strâns.

„Oare cum să mă schimb fără să mă mişc?”

Cum asta nu se poate, cele 3 minute cât mi-am schimbat hainele au fost acompaniate de plânsete şi urlete.

Îmi veneau în minte multe explicații: puseu de creştere, erupție dentară, anxietate de separare, achiziții (dacă ai copii, ştii despre ce vorbesc). Doar că explicațiile nu opreau plânsul.

Cu chiu, cu vai am ajuns afară şi mi-a venit o idee curajoasă: să mergem până la grădiniță, să-l iau pe băiatul cel mare. Fetița se liniştise, stătea în cărucior şi admira peisajul.

Am pornit la drum, vremea era călduroasă, am folosit crema cu FPS pentru amândouă, totul era ok, nici n-ai fi zis că în urmă cu 10 minute acelaşi copil urla din toate puterile.

Mi-am scos ochelarii de soare şi m-am bucurat că, în sfârşit, după lupte seculare am reuşit să-mai iau ochelari de soare cu dioptrii.

V-am mai spus că viața cu un copil e imprevizibilă şi plină de suişuri şi coborâşuri? Una caldă acum (când eram la plimbare şi totul era ok), una rece de dimineață (când fetița a plâns cu sughițuri, iar eu nu am ştiut de ce).

Şi cum ne plimbam aşa, liniştite, m-am uitat la ea să văd dacă a adormit în cărucior. M-am apropiat încet de ea, am aruncat o privire şi când m-a zărit… atunci a început tura a doua de plâns!

Copilul urla şi în cărucior, şi în brațe, lumea care trecea pe strada se uita la mine ciudat şi eu mă gândeam „ce să fac acum?”

Era nevoie să ajung la grădiniță în câteva minute, soarele bătea cu putere, eu stăteam în mijlocul străzii ținând copilul în brațe când…colac peste pupăză… îmi sună telefonul. Arunc o privire, era soțul. Pun copilul plângând în căruț, iau telefonul şi dau să răspund.

O doamnă mai în vârstă trece pe lângă noi şi spune:

– Trebuie să-i atragem atenția, să nu mai plângă!

Apoi un bărbat care trecea pe acolo, scoate capul pe geamul camionului şi țipă foarte nervos:

– Lasă naibii telefonul ăla!

Să recapitulăm: copilul plângea isteric şi eu nu ştiam de ce, eram în mijlocul străzii cu un cărucior şi un copil, soțul voia să îmi zică ceva, întârziam la grădiniță şi nişte necunoscuți îmi dădeau sfaturi sau mă judecau.

Îmi venea să plec de acolo, să mă ascund undeva şi să aştept să treacă. Doar că, era o mică problemă…eram cu un copil plângând şi un cărucior pe care nu-l puteam lăsa acolo, în mijlocul străzii.

În termeni ştiințifici, e fight, flight or freeze. Îmi venea să mă cert cu bărbatul „binevoitor” care îmi spunea ce să fac, să îi spun doamei în vârstă care sugera „să-i distragem atenția copilului” să-şi vadă de treaba ei, să-mi spun „mai bine stăteam acasă”, câte şi mai câte!

Până la urmă am ajuns, cumva, la grădiniță, am luat copilul cel mare şi ne-am oprit toți în parc. Fetița cea mică era în continuare supărată, după ce plânsese în carucior, în sistem şi în brațe. Între timp, soarele se ascunsese în nori, aşa că mi-am dat jos ochelarii de soare şi i-am luat pe cei de vedere.

Atunci s-a întâmplat ceva nemaipomenit: fetița s-a oprit din plâns şi a început să zâmbească şi să se uite la mine cu drag. Deci asta era! Fii-că-mea nu mă recunoaşte cu ochelari de soare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s