Prima zi din an când ești părinte

31 decembrie 2021, seara. Petrecem Revelionul acasă, formulă restrânsă, fără planuri mari. Punem copiii la culcare, dar ei parcă simt că e o noapte specială și nu vor să doarmă. Se trezesc la fiecare sunet, la fiecare zgomot de artificii, cea mică parcă are un cronometru, la 1-2 ore se trezește și vorbeşte, apoi plânge! Toți ne trezim de muuulte ori noaptea aia și îmi fac speranțe că dacă cei mici s-au trezit toată noaptea, poate dorm mai mult de dimineață.

1 ianuarie 2022, foarte de dimineață (nici n-am avut curaj să mă uit la ceas). Fiica-mea se trezește și „vorbește” cu mine, adică spune „mama” de 542467 ori. Sper să se oprească, dar asta nu se întâmplă. Apoi vine cel mare și începe:

– Mami, eu nu am putut dormi azi-noapte, că am văzut lumini multe pe cer, ca un fulger. Și se auzeau sunete bum, bum!

-Și de ce nu dormi acum?

– Că am dormit destul, acum vreau să discutăm! Ce facem astăzi? Mergem la zoo?

– Nu mergem, că e închis.

– Atunci la magazin!

– Și acolo e închis!

– Mami, tata nu vrea să se trezească, spune că îi e tare somn! Doarme buştean!

Îmi spun în gând „o fi și el obosit”. Deci ambii adulți din casă sunt praf, iar copiii plini de energie.

– Ce-ar fi să te uiți pe o carte?

– Dar eu nu vreau carte, vreau să te trezești și să facem omletă, să discutăm și să ne jucăm!

Vaaai… chiar dacă am fost acasă azi-noapte, mă simt de parcă m-a călcat trenul. Aș dormi încă vreo 2 ore, apoi aș dormi după-amiază și la noapte la fel!

– Ce-ar fi să mai dormi puțin?

– Nu mami, că e dimineață. Tu așa zici, că dimineața ne trezim și ne facem toaleta.

– Atunci mergeți să vă jucați!

– Dar mi-e fooooame! Se plânge el.

– Mă trezesc în 10 minute, până atunci jucați-vă.

Pleacă amandoi în altă camera şi eu îmi fac speranțe că mai dorm. În 3 secunde se aud 3 jucării care cântă, o sirenă de poliție şi un avion.

– Măi copii, mi-e somn! Vreau să mă odihnesc. În liniște!

– Dar te lăsăm să dormi, mami! Noi ne jucăm…

Mă tot gândesc de ce sunt așa obosită, că în facultate mergeam duminică seara în club și luni dimineața, la 8 eram la facultate. Dar atunci dormeam cât voiam după aceea, în liniște…trecut-au anii.

Încep să mă enervez că e foarte dimineața și copiii sunt up and running (vorba englezului), iar eu așa aș mai dormi… Ei de ce nu sunt obosiți? De ce se trezesc așa dimineață? Mă răstesc la ei să facă liniște, cel mare se uită speriat la mine, cea mică râde. Călărețul meu e plecat, elefantul a preluat controlul…

Atunci vine gândul salvator „e ok să te enervezi, dar nu să strigi la copii”. Respir adânc și zic „mai încerc o dată!”,

Am început să mă gândesc ce-aș putea face… Asta-i situația, copiii au dormit rău și s-au trezit la devreme, vrei-nu vrei ziua a început, e nevoie de energie. Nu primesc liber după „tura de noapte”, mă mobilizez să mă trezesc și să mă ocup de copii.

Beau apă să mă hidratez, îl iau pe cel mare să ne facem toaleta, apoi îmi pun paharul cu gel de aloe. Porție dublă, că a fost o noapte grea. Şi urmează o zi full-time alături de copii.

Gata, ziua începe, pregătim micul-dejun, parcă ne mai revenim, copiii cer mâncare și multă atenție. În jumătate de oră suntem fresh, bem cafeaua, hrănim copiii, ne jucăm și ne facem planuri pentru ziua de astăzi. E doar 8:55 (dimineața).

Dacă ai nevoie de „întăriri” şi vrei să vezi mai multe despre gelul de aloe, găseşti informații aici.

Photo credit: unsplash.com by Jon Tyson

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s